ramzy
 DeconectatMesaje: 165
|
|
Erori celebre in istorie, Iul 20, 2008, 08:30
|
|
M-am gandit sa deschidem un topic unde sa discutam despre greselile , erorile , confuzii etc... din istorie ! Ok... incep eu ! : I Pentru inceput amintesc lupta dintre Galileo Galilei si biserica catolica : Descoperirile lui confirmau opinia lui N. Copernic, după care pământul şi corpurile cereşti se mişcă, ceea ce contravenea preceptelor bisericii. Au aşteptat ca Galilei sa recunoască public învăţătura lui Copernic. Aceasta s-a întâmplat în lucrarea Despre petele solare, pe baza căreia Galilei a fost acuzat de erezie. În anul 1616 a fost chemat în fata cardinalului Bellarmin, unde, din ordinul papei Paul V i s-a cerut să renunţe la părerea după care Soarele stă şi Pământul se învârte. Galilei s-a supus, însă după descoperirea a trei comete în constelaţia Scorpionului şi-a expus din nou opinia în lucrarea Discorso dela comete, care a devenit obiectul unor atacuri furioase din partea iezuiţilor. După urcarea pe tron a papei Urban VIII, care era un admirator şi susţinător al ştiinţelor şi artelor, Galilei a răspuns acestor atacuri. I-a închinat papei scrierea Sagitore şi, în anul 1630, cunoscuta sa lucrare Dialogo sopra i due massimi sistemi (Dialog despre cele două sisteme ale lumii). În această lucrare a pus faţă în faţă concepţiile lui Ptolomeu şi Copernic cu privire la sistemul solar în aşa fel încât reiese clar corectitudinea părerilor lui Copernic. Iezuiţii au depus toate eforturile pentru ca lucrarea lui să fie interzisă şi Galilei să fie dat în judecată. Într-adevăr, la 22 Iunie 1633 a avut loc procesul, la care Galilei a fost silit să-şi retracteze opiniile şi să renunţe la învăţăturile lui Copernic. Eroarea desigur apartine bisericii ! Stiinta 1-0 Biserica
Doua citate celebre ale lui Galileo Galilei : 1.Nu poţi invata pe nimeni nimic. Poţi doar ajuta oamenii sa se descopere. 2.Nu pot crede ca acelasi Dumnezeu care ne-a inzestrat cu simt, ratiune si intelect, a facut asta cu scopul ca noi sa uitam sa le folosim.
II Este vorba de Ferdinand Magellan vs biserica ! Nu cred ca mai este nevoie de vreun text amanuntit va dau direct citatul : "Biserica spune că pământul este plat, dar eu ştiu că este rotund, pentru că am văzut umbra de pe lună şi am mai mare încredere într-o umbră decât în biserică." - Ferdinand Magellan ! Stiinta 2-0 Biserica
III O alta eroare impusa de biserica dupa ce in biblie scria "Åži a făcut dumnezeu tăria cerului ÅŸi a despărÅ£it apele care sînt dedesubtul tăriei de apele care sînt deasupra tăriei. Åži s-a făcut aÅŸa. Åži a numit dumnezeu tăria cer; ÅŸi a fost seară, ÅŸi a fost dimineaţă: ziua a doua" (Facerea, I, 7―8). Povestea aceasta cu apa de "deasupra" ÅŸi de "deÂdesubtul" tăriei oglindeÅŸte o eroare profundă a tuturor popoarelor primitive. ÃŽntr-adevăr, oamenii din vechime credeau că cerul este masiv, tare, de unde ÅŸi denumiÂrea de "tărie". Se presupunea că de partea cealaltă a tăriei se află un uriaÅŸ rezervor de apă, al cărui fund este cerul. Astăzi orice om cu carte ÅŸtie că ploaia provine din apa care se evaporă de pe Pămînt. Vaporii de apă, condensîndu-se, formează norii, din care umezeala cade, sub formă de precipitaÅ£ii, pe suprafaÅ£a Pămîntului. ÃŽnÂtr-o vreme se credea însă că ploaia este apa care curge din rezervorul acela de deasupra prin niÅŸte ferestre speÂcial făcute în acest scop. Această părere, care acum ne face sa zîmbim compătimitor, s-a menÅ£inut multă vreme. O împărtăşeau toÅ£i învăţaÅ£ii teologi din primele veacuri ale creÅŸtinismului. Interesant... nu ?
IV Urmatoarea eroare am sa o leg cu o mica greseala din biblie !
Cînd Pămîntul i s-a supus ÅŸi merii au crescut, dînd mere ÅŸi nu altceva, dumnezeu iarăşi ÅŸi-a zis "că este bine. Åži a fost seară, ÅŸi a fost dimineaţă: ziua a treia" (Facerea, I, 12―13). Dar iată o altă poveste ciudată: făcîndu-se lumină, trecuseră trei zile cu dimineÅ£ile ÅŸi serile respective. Åži această lumină, care la sfîrÅŸitul zilei ceda locul întuneÂricului nopÅ£ii, învăluia lumea ce se năştea fără a porni de la vreo sursă vizibilă; de Soare nu era încă nici poÂmeneală. Aici este cazul să reproducem un citat lung din Biblie: "Åži a zis dumnezeu: «Să fie luminători pe bolta ceÂrului, ca să despartă ziua de noapte ÅŸi să fie semne ale anotimpurilor, ale zilelor ÅŸi ale anilor. Åži să fie luminători pe bolta cerului ca să lumineze pe pămînt». Åži s-a făcut aÅŸa. Deci a făcut dumnezeu cei doi luminători mari: luÂminătorul cel mai mare, ca să stăpînească ziua, ÅŸi luÂminătorul cel mai mic, ca să stăpînească noaptea, preÂcum ÅŸi stelele. Åži i-a pus dumnezeu pe bolta cerului ca să lumineze pe pămînt. Åži să stăpînească peste zi ÅŸi peste noapte ÅŸi să desÂpartă lumina de întuneric. Åži a văzut dumnezeu că este bine. Åži a fost seară, ÅŸi a fost dimineaţă: ziua a patra" (FaÂcerea, I, 14―19). Nu încape nici un fel de îndoială, nu-i aÅŸa? Este vorba de Soare ÅŸi de Lună. Prin urmare, potrivit Bibliei, separarea zilei de noapte ÅŸi alternarea lor existau încă înainte de ivirea Soarelui, care a fost "creat" de dumÂnezeu în a patra zi după apariÅ£ia luminii. Atunci de ce i-a dictat "sfîntul duh" lui Moise acele născociri uluitoare cu privire la Soare ÅŸi lumină? ExpliÂcaÅ£ia este foarte simplă: pînă la sfîrÅŸitul secolului al XVII-lea, chiar ÅŸi învăţaÅ£ii credeau că nu Soarele dă luÂmină, ci că lumina există de la sine, iar Soarele numai "o lasă să treacă". Pînă ÅŸi vestitul gînditor francez René Descartes împărtăşea această eroare. ÅžtiinÅ£a îi datorează astronomului danez Olaus Römer (1644―1710) descoperirea unui adevăr important, complet opus celor ce se spun în Biblie, ÅŸi anume că luÂmina care se revarsă asupra lumii noastre provine de la Soare, iar propagarea ei nu este instantanee. Römer a determinat viteza luminii, stabilind ― ÅŸi pînă astăzi luÂcrul acesta a fost dovedit de nenumărate ori ― că luÂmina străbate distanÅ£a de la Soare la Pămînt în 8 minute ÅŸi 18 secunde, adică are o viteză de aproape 300 000 km pe secundă. El a ajuns la această descoperire observînd ÅŸi studiind eclipsele sateliÅ£ilor lui Jupiter, planetă care face parte din sistemul nostru solar. Römer locuia pe atunci în FranÅ£a ÅŸi, la 22 noiembrie 1675, a prezentat Academiei din Paris o comunicare despre descoperiÂrea sa. Autorul rîndurilor respective din Biblie a fost, desiÂgur, un ignorant desăvîrÅŸit în materie de astronomie. Dumnezeu însă ar fi trebuit să ÅŸtie totul, chiar ÅŸi pe vreÂmea cînd a fost scrisă Biblia. Izbitor este ÅŸi rolul extrem de neînsemnat pe care Biblia îl atribuie stelelor în programul făuririi lumii. "Cei doi luminători mari" sînt consideraÅ£i Soarele ÅŸi Luna. Dar Luna nu este decît un satelit neînsemnat al Pămîntului nostru! Obscurantista carte a Facerii nici nu bănuieÅŸte că Luna, Pămîntul ÅŸi chiar Soarele nu înÂseamnă mare lucru în raport cu universul! Pînă ÅŸi SoaÂrele orbitor, principalul astru din lumea noastră solară, nu este decît o modestă stea, una dintre zecile de miÂliarde de stele care alcătuiesc un uriaÅŸ sistem stelar, gaÂlaxia noastră. Autorul "sfînt" nu vede decât Pămîntul ÅŸi reduce totul la Pămînt. Pămîntul însă nu este decît una dintre planete. El se miÅŸcă în jurul unei stele relativ mici. Ignorantul autor al cărÅ£ii "Facerea" consideră că această stea ― Soarele nostru, care este totuÅŸi de 1 300 000 de ori mai mare ca Pămîntul ― ar fi total deÂpendentă de satelitul ei Pămîntul. Autorul naivelor fantezii din Biblie ar înlemni dacă ar învia în zilele noastre. Ce ochi ar deschide dacă ar citi orice carte de popularizare din domeniul astronomiei sau dacă, nimerind într-un observator astronomic, ar vedea printr-un bun telescop munÅ£ii din Lună, petele din Soare, sateliÅ£ii planetei Jupiter ÅŸi alte corpuri cereÅŸti, pe care dumnezeu cică le-a "pus pe bolta cerului"! - Taxil Leo
Bun... cam atat deocamdata cand mai gasesc cate ceva am sa revin , daca aveti idei puteti si voi sa continuati sau daca doriti puteti comenta si ce am publicat eu ! Nu am tinut scorul pana la sfarsit dar mi se pare ca stiinta a castigat !
|