#include <stdio.h>
#define MAX 255

main(int argc,char *argv[])
{
   FILE *f;
   int i, n=MAX;
   char s[MAX], *TEMP = argv[1];
   if((f=fopen(TEMP,"w")) == NULL)
       exit(1);
   for(;;)
   {
      if (fgets (s,MAX,stdin)==NULL)
              break;
      if (s[strlen(s)-1] == '\n')
           s[ strlen(s)-1]=0;
      for(i=0; s[i]== ' ';i++);
      if ( i == strlen(s) )
            s[0] = '\0';
      else
           {
             if ( i < n )
               n = i;
             if (i)
                 {
                 for (i=strlen(s)-1;s[i] == ' '; i--);
                 s[++i]='\0';
                 }
           }
          fwrite ( s, 1, strlen (s)+1,f);
   }
fclose(f);
f= fopen(TEMP, "r");
for (;;)
{
   for (i=0;;i++)
   {
       if(fread (s+i,1,1,f) == 0)
            goto STOP;
       if (s[i] == '\0')
             break;
   }
   if ( s[0] )
      printf ("%s\n",s+n);
    else
      printf ("\n");
}
STOP:fclose(f);
}

   for(;;)
   {
      if (fgets (s,MAX,stdin)==NULL)

for (;;)
{
   for (i=0;;i++)
   {
       if(fread (s+i,1,1,f) == 0)

#!/bin/sh
if [$# -ne 3]
then
    echo "Apel: doli dirDOS dirLINUX \"nume_fisiere_de_convertit\""
    exit 1
fi

for i in $1 $2
do
    if [ ! -d $i ]
       then echo "\"$i"nu este director";exit 2
    fi
done

PR=/tmp/$(UID)$$
DC=`PWD` /
cd $2
DIRLINUX=`pwd`/
cd $DC
cd $1
DIRDOS=`pwd`/
for i in `ls $3`
do
   echo ${DIRDOS}$I "->"${DIRLINUX}$i
   tr -d "\r" <$i | ${DC}capete ${PR}.temp >${DIRLINUX}$i
done             

PR=/tmp/$(UID)$$

tr -d "\r" <$i | ${DC}capete ${PR}.temp >${DIRLINUX}$i

#!/bin/sh
if [$# -ne 3]
then
    echo "Apel: lido dirLINUX dirDOS \"nume_fisiere_de_convertit\""
    exit 1
fi

for i in $1 $2
do
    if [ ! -d $i ]
       then echo "\"$i"nu este director";exit 2
    fi
done

PR=/tmp/${UID}$$
DC=`pwd` /
cd $2
DIRDOS=`pwd`/
cd $DC
cd $1
DIRLINUX=`pwd`/
for i in `ls $3`
do
   echo ${DIRLINUX}$i "->"${DIRDOS}$i
   $(DC)capete $(PR).temp <$i | tr "\n" "\r" | \
   sed 's/'` echo "\r"` '/'` echo "\r\n"` '/g' >$(DIRDOS)$i   
done             

PR=/tmp/${UID}$$

$(DC)capete $(PR).temp <$i | tr "\n" "\r" | \
   sed 's/'` echo "\r"` '/'` echo "\r\n"` '/g' >$(DIRDOS)$i   

Utilatarul make s-a nascut din nevoia de a compila, linkedita si
instala proiecte mari, alcatuite din sute sau mii de fisiere
sursa. Pentru a explica rolul utilitarului make, recapitulam
pasii in care mai multe fisiere sursa C sau ASM sunt compilate si
linkeditate impreuna intr-un fisier executabil: Fie mai multe
fisiere sursa C, cu numele sursa1.c, sursa2.c, sursa3.c.  In mod
normal, aceste fisiere sunt compilate separat de catre orice
compilator C in fisiere individuale obiect: sursa1.o (sau
sursa1.obj), sursa2.o si sursa3.o. Dupa compilare, in faza de
linkeditare din cele trei fisiere obiect rezulta fisierul
executabil. Se pot recunoaste usor acesti pasi si in asamblarea
si linkeditare impreuna a mai multor fisiere ASM intr-un singur
fisier executabil (vezi laboratorul de programare multimodul de
la Arhitectura Calculatoarelor).

Daca din cele trei fisiere sursa de mai sus se modifica doar
sursa2.c, care din pasii de mai sus trebuie repetati? Evident, nu
este necesara recompilarea in fisiere obiect a fisierelor
sursa1.c si sursa3.c, este necesara doar recompilarea lui
sursa2.c. In urma acestei recompilari se va modifica si sursa2.o,
lucru care impune relinkeditarea tuturor fisierelor obiect in
fisierul executabil final. Utilitarul make, folosind un fisier de
configurare cu numele Makefile, "are grija" ca din pasii necesari
obtinerii unui anumit fisier (in cazul nostru fisierul executabil
final) sa se execute doar acesi pasi necesari.

Prezentam in continuare in fisier Makefile pentru exemplu enuntat
mai sus:

demo.exe : sursa1.o sursa2.o sursa3.o
gcc -o demo.exe sursa1.o sursa2.o sursa3.o
sursa1.o : sursa1.c
gcc -c sursa1.c
sursa2.o : sursa2.c
gcc -c sursa2.c
sursa2.o : sursa2.c
gcc -c sursa1.c
clean :
rm sursa1.c~ sursa2.c~ sursa3.c ~

Explicatii:

Pe prima linie, fisierul demo.exe, se obtine din fisierele
sursa1.o, sursa2.o si sursa3.o cu comanda de pe linia doi. Prima
linia este folosita de utilitarul make pentru a sti cand trebuie
sa reconstruiasca (prin linkeditare) fisierul demo.exe, iar linia
doi pentru a sti cu ce comanda trebuie sa reconstruiasca acest
fisier.

Linia patru este folosita pentru a contrui fisierul sursa1.o din
fisierul sursa1.c folosind comanda de pe linia cinci. Aceste doua
linii sunt folosita de utilitarul make in doua situatii: a) fie
sursa1.o nu exista, el este necesar la linkeditare finala, si
deci trebuie creat prin comanda de pe linai cinci; b) fie
fisierul sursa1.c are data crearii mai noua decat sursa1.o, fapt
ce impune recompilarea lui sursa1.c. Modificandu-se sursa1.o,
data crearii acestuia va fi mai noua decat data fisierului
demo.exe lucru ce va duce linkeditarea finala. Optinea -c
folosita la compilatorul gcc inseamna "just compile, don't link",
iar optiunea -o inseamna "creaza fisierul executabil cu acest
nume".

Pentru a rula exemplu de mai sus, se tasteaza comanda:
make

Obseravatii:

1. Observati regula clean din fisierul de mai sus. Prin comanda
make clean se executa comanda de dupa aceasta regula (se executa
comanda rm care sterge fisierele de backup)

2. Liniile cu comenzile gcc si rm sunt indentate in dreapta cu
TAB, nu cu spatii!

3. Intr-un fisier Makefile se pot folosi orice comenzi valide
shell pentru a crea un fisier necesar:
exemplu:
fisier_cu_useri_din_sistem :
finger > fisier_cu_useri_din_sistem